Când se poate vinde sau dona un imobil fără intabulare

De regulă, actele notariale precum contractul de vânzare, donație sau alte acte prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar, se încheie numai dacă bunul imobil (casă, teren, apartament) este înscris în cartea funciară (intabulat).

Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România a stabilit unele excepţii de la regula conform căreia este necesară intabularea imobilului pentru actele menţionate mai sus, prin hotărârea sa din 13.08.2014. Astfel, un imobil neintabulat poate fi dobândit fără intabulare doar în cazul:

a) drepturilor reale provenite din moştenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum şi alte asemenea drepturi cu privire la care legea prevede în mod expres că se dobândesc fără intabulare în cartea funciară, în condiţiile şi cu respectarea art. 887 din Codul civil;

b) actelor şi faptelor juridice care continuă să fie transcrise ori, după caz, înscrise, în vechile registre de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare, potrivit art. 39 alin. (2) din Legea cadastrului şl a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) actelor de partaj succesoral sau voluntar, cu excepţia cazului în care imobilele din masa partajabilă se dezlipesc sau se alipesc;

d) altor cazuri prevăzute expres de reglementările în vigoare.

Posesia sub nume de proprietar

În situaţia în care nu se prezintă un act justificativ al titlului dispunătorului sau autorului succesiunii se poate lua în consideraţie, pe riscul părţilor menţionat expres în act, existenţa dreptului pe baza unei posesii exercitate sub nume de proprietar necontestat, fapt confirmat prin înscrisurile prevăzute la pct. 3 subpct. (1) din capitolul II al Protocolului de colaborare încheiat între Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, şi anume:

a) certificatul pentru atestarea că petentul este cunoscut ca proprietar, eliberat de către primarul localităţii unde este situat imobilul, potrivit anexei nr. 1 la protocol;

b) certificatul emis de organele fiscale ale autorităţilor locale;

c) procesul-verbal de identificare a imobilului, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2 la protocol;

d) documentaţia cadastrală recepţionată de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, care atestă identificarea imobilului prin alocarea unui număr cadastral.

Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România constituie uzanţă profesională, în condiţiile art. 1 din Codul civil şi ale art. 56 alin. (1) lit. I) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată.